Aventurile lui Șofi în trafic

Episodul 1: Vreau permis

Mă numesc Șofi. De curând m-am hotărât să-mi iau permis de conducere. Motivele sunt diverse, de la plăcere la necesitate: îmi plac mașinile, mai ales cele sport, dar, am ajuns și la acel moment în care a devenit necesar, după ce la ultimele interviuri de job am aflat că era condiție de angajare. Șiiii, nu în ultimul rînd, pentru că așa cum mă recomandă și numele, știu bine de tot cu volanul…. ca gamer, campion de bloc, rup consola la NFS și curăț tot la shootere. Așa că era timpul ca Șofi să intre și în marele trafic!

O fi complicat, o fi scump?

Primul lucru, am căutat o școală serioasă și… nu foarte scumpă. Da, există, am găsit.
Pașii următori nu au fost așa de complicați pe cât credeam: testare psihologică, fișă medicală, orar de pregătire teoretică și orar pentru partea de practică. Bifat și asta. (Ar fi bine să vă dedicați timp suficient pentru partea teoretică, nu ca mine, recunosc și asta).

Partea practică și poligonul

La partea practică (de condus propriu-zis), instructorul a avut grijă să mă testeze cu întrebari despre toate indicatoarele care ne-au ieșit în drum. N-a ratat niciunul! O să pară foarte cicălitor (adică, ok, chiar a fost), dar și eu eram nerăbdător cu gândul la mașina aia sport pe care visez să o conduc.

„Până la mașina aia, vezi cu semnele astea, că dacă nu le visezi noaptea, nu treci examenul.”

Urmează poligonul, partea aia în care înveți toate manevrele de îndemânare: parcări laterale, parcări cu spatele, plecare din rampă etc. Nu m-a slăbit nici aici domnul instructor, dar, hei, mașina mea sport merită toate eforturile de învățare.

Taaadam…. Examenul!

Ok, sunt eu Șofi cel încrezător, dar chiar am avut emoții. În ultima săptămână, am luat la mână toate semnele de circulație cu care mă sâcâise domn’ instructor. Am făcut 22 de puncte din 26 (da, da, se poate și mai bine) și am promovat.

La proba practică am avut noroc să prind un examinator calm și un traseu destul de liber. Chiar și așa, s-a găsit un șofer grăbit să treacă pe galben – chestie tare, care mi-a plăcut. Din păcate pentru el a blocat intersecția, însă mie mi-a dat posibilitatea să arăt ce pot. L-am evitat în scurt și m-am repliat cum am văzut eu într-un film de acțiune, ca un meseriaș. Sunt sigur că așa talent nu a mai întâlnit de mult, dovadă că m-a declarat admis. Bucurie mare, ce mai!

Șiiiii, permisul, în sfârșit!

A venit prin poștă în câteva zile. Parcă nu-mi venea să cred. Țineam în mână cardul cel roz și-mi închipuiam cum am să zburd eu pe drumurile patriei în mașinuța mea sport. Ce drumuri, ce peisaje, ce senzații! M-am trezit repede din visare pentru că am realizat că nu am încă mașină. Dar o să-mi iau. Până atunci, cred că o să împrumut ceva mașini de la prieteni.