Când vorbim despre siguranța rutieră, ne gândim imediat la reguli de circulație, starea mașinii sau condițiile de drum. Dar există un factor esențial care, deși invizibil, are un impact major: starea emoțională a șoferului.

Fie că e vorba de nervi, stres, entuziasm sau tristețe, emoțiile ne influențează comportamentul la volan. Și, uneori, o reacție emoțională poate face diferența între un drum liniștit și un accident.

Cum ne afectează emoțiile negative la volan

Anumite stări emoționale pot „prelua controlul” și ne pot face mai puțin atenți, mai impulsivi sau mai lenți în reacții. Iată câteva exemple:

• Furia duce adesea la un stil de condus agresiv: viteză mare, depășiri riscante, ignorarea regulilor.
• Tristețea sau apatia pot însemna neatenție și reacții întârziate – adică un risc crescut de accidente.
• Stresul se manifestă fizic și mental: tensiune musculară, oboseală, iritabilitate. Toate acestea ne pot afecta capacitatea de a evalua corect pericolele din trafic.

Și emoțiile pozitive pot fi periculoase

Deși par inofensive, entuziasmul excesiv sau euforia ne pot face să ne supraestimăm abilitățile și să subestimăm riscurile. Un șofer prea sigur pe el poate deveni… un șofer riscant.

Oboseala emoțională – pericolul tăcut

Uneori, nu simțim neapărat furie sau stres, dar suntem pur și simplu epuizați emoțional – de problemele de acasă, de la muncă sau de alte griji. Această stare poate scădea vigilența fără să ne dăm seama. Și asta e periculos, mai ales în situații care cer reacții rapide.

Cum gestionăm emoțiile la volan?

Pasul 1: Fii conștient de starea ta. Dacă ești furios, trist sau extrem de stresat, e mai bine să amâni deplasarea – dacă se poate.

Pasul 2: Ia o pauză. Dacă simți că emoțiile te copleșesc în timpul mersului, oprește-te câteva minute. Inspiră adânc, ieși din mașină, fă câțiva pași sau ascultă o melodie care te calmează.

Pasul 3: Evită tensiunile. Discuțiile aprinse cu pasagerii sau la telefon pot distrage atenția și amplifica reacțiile impulsive.

Pasul 4: Fii empatic în trafic. Ambuteiaje, întârzieri, greșelile altor șoferi – toate pot apărea. Dar răbdarea și calmul ajută nu doar la evitarea conflictelor, ci și la crearea unui climat rutier mai sigur.

În concluzie

Emoțiile nu rămân „pe banchetă” când urcăm la volan – ele ne însoțesc și ne influențează fiecare decizie. De aceea, un șofer responsabil nu înseamnă doar un bun cunoscător al regulilor, ci și un om atent la starea sa interioară.

CONSULTANT: Costin TĂTUC.

Obținerea permisului de conducere este mai mult decât o simplă hârtie – pentru un tânăr, este un pas important spre independență, libertate și maturitate. Cu toate acestea, drumurile nu vin doar cu entuziasm, ci și cu provocări reale. Traficul e un mediu imprevizibil, iar experiența se formează în timp.

Aici, rolul părinților devine esențial. Dar nu orice formă de implicare ajută. Uneori, din dorința sinceră de a proteja, părinții pot pune involuntar presiune pe tânărul șofer.

Ajutor… sau stres în plus?

Fiecare părinte are un stil propriu de a se implica:

• Protectorul entuziast, care vrea să fie mereu alături pentru a preveni orice risc.
• Neîncrezătorul, care nu se poate relaxa și vrea să dețină controlul.
• „Meseriașul”, care crede că experiența personală bate orice lecție de la școala de șoferi.
• Tradiționalistul, care transmite tipare învățate din familie.
• Oscilantul, care nu știe dacă să lase libertate sau să țină frâiele strâns.

Toate aceste abordări vin din grijă și iubire. Dar, dacă nu sunt gestionate cu echilibru, pot provoca tensiuni, frustrare și chiar teama de a conduce.

Ce funcționează, în schimb? O atitudine de tipul:
👉 „Sunt aici dacă ai nevoie de mine. Am încredere în tine.”

Comportamente care pot face mai mult rău decât bine

Pentru un tânăr aflat la început de drum, anumite reacții pot fi descurajante:

• corectarea continuă și tonul critic;
• repetarea excesivă a avertismentelor („Ai grijă!”, „Vezi că vine o mașină!”);
• judecarea deciziilor din trafic („De ce ai oprit?”, „Puteai să te bagi!”);
• apeluri sau mesaje frecvente pentru a verifica unde este și cum conduce;
• oferirea de „sfaturi” bazate pe obiceiuri greșite, învățate în timp.

Aceste comportamente nu doar că demotivează, dar pot crește anxietatea, reduce încrederea în sine și, în cazuri extreme, îi pot face pe tineri să evite condusul.

Cum arată un sprijin real?

Un părinte care reușește să fie calm, răbdător și încurajator oferă cel mai valoros ajutor. Condusul împreună poate deveni un moment de apropiere, nu o sursă de stres.

Important este să ținem cont de cum simt și reacționează tinerii începători:

• se tem să greșească sau să fie judecați;
• pot intra ușor în panică;
• își pierd încrederea rapid dacă sunt criticați;
• uneori, vor să demonstreze că se descurcă și pot exagera.

Concluzie: părintele – partener, nu instructor

După obținerea permisului, procesul de învățare continuă. Primele luni la volan sunt esențiale pentru formarea unor obiceiuri bune și a unui comportament responsabil. Părinții au un rol-cheie în această etapă – nu ca profesori, ci ca parteneri de încredere.

Iar cel mai puternic instrument pe care îl au la dispoziție este exemplul personal: un părinte care conduce responsabil, cu calm și empatie, transmite cele mai valoroase lecții – fără să rostească un cuvânt.

CONSULTANT: Costin TĂTUC.

Siguranța rutieră a devenit o prioritate odată cu creșterea traficului și resursele limitate ale poliției, ceea ce a dus la implementarea sistemelor video de monitorizare. Acestea contribuie la reducerea accidentelor, eficientizarea impunerii legii și îmbunătățirea comportamentului șoferilor, oferind depistare automată non-stop și fără erori. De asemenea, ajută la fluidizarea traficului și reducerea poluării.

Context internațional

Primii pași au fost făcuți de statele din vestul Europei prin anii 1980 – 1985, dar adoptarea pe scară largă a avut loc treptat, pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat și legislația s-a adaptat. La început, primele dispozitive erau destinate măsurării vitezei (radare fixe), operate manual.

Apoi, în anii 1990 au fost introduse camerele digitale, aplicațiile de recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare și funcționalitatea privind constatarea trecerii pe culoarea roșie a semaforului electric.

Intervalul 2000 – 2010 a marcat extinderea majoră a sistemelor de radare automate, precum și interconectarea bazelor de date naționale ale poliției pentru a trimite automat amenzile. Drept urmare, la finele anului 2011 a fost adoptată Directiva 2011/82/UE, pentru facilitarea schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră. Ulterior, aceasta a fost înlocuită de Directiva 2015/413/UE, care menține aceleași reguli, îmbunătățind însă cooperarea între statele membre pentru sancționarea șoferilor care încalcă reguli rutiere grave în afara țării de rezidență.

În ultimii ani, integrarea aplicațiilor sistemelor de supraveghere cu inteligență artificială și rețele inteligente a permis eficientizarea activităților și includerea unor facilități noi, precum detectarea comportamentului agresiv în trafic.

Experiența internă

În anul 2006 a fost dat în funcțiune Sistemul de monitorizare a traficului rutier pe DN1, care a fost implementat pe segmentele București – Ploiești și Comarnic – Azuga, având ca scop reducerea accidentelor și îmbunătățirea siguranței rutiere. Acesta includea radare fixe și camere de supraveghere dar și aplicații pentru recunoașterea automată a numerelor de înmatriculare, respectiv pentru analiza calitativă și cantitativă a traficului rutier. Deși acest sistem de monitorizare a traficului a adus beneficii semnificative, contribuind la reducerea numărului și consecințelor accidentelor rutiere pe segmentul monitorizat, în lipsa investițiilor necesare, începând cu anul 2016 funcționarea sa a încetat. În prezent se află în curs de derulare un proiect de modernizare lansat de  C.N.A.I.R. în anul 2023, pentru a îmbunătăți și actualiza funcționalitățile acestui sistem.

Sistemul e-Sigur

Cu scopul îmbunătățirii semnificative a siguranței rutiere și al reducerii numărului de accidente produse la nivel național, la începutul anului 2025, Poliția Rutieră din România a introdus sistemul e-Sigur, care integrează tehnologii de ultimă generație – de la camere de supraveghere și radare până la algoritmi inteligenți de analiză – pentru a monitoriza continuu traficul și pentru a identifica comportamentele riscante ale șoferilor.

Practic, Sistemul e-Sigur este o platformă digitală care colectează date în timp real și le analizează prin intermediul inteligenței artificiale, ceea ce permite emiterea automată a sancțiunilor. Astfel, e-Sigur elimină subiectivitatea umană din procesul de control al traficului, asigură corectitudinea și eficiența măsurilor luate, dar și un răspuns prompt atunci când sunt necesare intervenții în caz de urgență.

Întrebări frecvente

Fiind un sistem recent implementat, prezintă câteva noutăți care pot pune unele semne de întrebare participanților la trafic. De aceea, în cele ce urmează, pentru a clarifica nelămuririle ivite, ne propunem să abordăm câteva dintre întrebările adresate de către cetățeni.

• Cum funcționează noul sistem “e-Sigur”?

Camerele de supraveghere instalate pe drumuri și în intersecțiile periculoase înregistrează imagini și date despre trafic și comportamentul șoferilor. Informațiile colectate sunt analizate automat în timp real pentru a identifica încălcările regulilor de circulație, iar documentele necesare sancționării sunt generate pe loc. De asemenea, datele sunt transmise instantaneu către centrul de control al Poliției Rutiere, permițând intervenții rapide în caz de accidente sau alte situații urgente.

• Ce abateri se pot constata cu ajutorul acestui sistem?

Se pot semnala posibile încălcări ale normelor de circulație pe drumurile publice, precum depășirea limitei maxime de viteză, nerespectarea interdicțiilor sau restricțiilor de trafic, ignorarea semnificației culorii roșii a semaforului, conducerea unui vehicul cu înmatricularea suspendată, încălcarea regulilor de trecere la nivel cu calea ferată sau manifestarea unui comportament agresiv în trafic. Pe viitor, sistemele de monitorizare ar putea detecta și lipsa rovignietei, ceea ce va permite sancționarea automată a șoferilor care circulă fără achitarea taxei de drum.

• În acest moment, februarie 2025, sunt doar radare mobile sau sunt și fixe?

Într-o primă etapă, sistemul e-Sigur se bazează în principal pe radarele mobile (cinemometre laser TruCAM), montate pe trepied, care oferă flexibilitate în operare și permit relocarea rapidă în funcție de necesitățile de monitorizare, fiind ușor adaptabile la schimbările dinamice ale traficului. 

• Dacă în acest moment sunt doar dispozitive mobile, vor exista în viitor și camere fixe? Unde vor fi acestea montate?

Autoritățile intenționează extinderea sistemului, prin instalarea de camere fixe în zone cu risc rutier ridicat, cum ar fi: drumuri naționale și autostrăzi, intersecții majore și puncte de control sau zone urbane critice, cu densitate mare de vehicule și potențial sporit de abateri repetate. Prioritare vor fi zonele în care se înregistrează frecvent accidente, numite în limbaj rutier „puncte negre”.

• Radarele acestea mobile vor fi la vedere sau vor fi “ascunse” cum se întâmplă prin țările din vestul Europei?

Radarele mobile pot fi transportate și amplasate în punctele de lucru cu ajutorul echipajelor de poliție inscripționate sau neinscripționate, care rămân în zonă pentru a putea interveni rapid și lua măsurile necesare în cazul producerii unor evenimente. Modul de acțiune este similar celorlalte poliții rutiere din Europa. De fapt, atâta timp cât respectă normele rutiere în vigoare, conducătorii de vehicule nu trebuie să preocupați de identificarea poziției radarelor. Din motive de siguranță, este bine ca atenția lor să fie îndreptată către zona drumului public și aparatura de bord, pentru a diminua riscul de accident și a respecta limitele legale de viteză.

• Te va mai opri polițistul după ce ai încălcat o regulă de circulație?

În urma detectării abaterii, Poliția nu mai procedează la oprirea pe loc a vehiculului care a încălcat legea, ci ulterior (de regulă a doua zi), identifică vehiculul și proprietarul acestuia folosind baza de date a Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări (fost DRPCIV) și trimite proprietarului vehiculului o notificare (prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire), care cuprinde despre abaterea săvârșită (dată, oră, loc, fapta comisă și vehiculul folosit).

Prin notificare, se stabilește obligația proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul să comunice, la solicitarea poliției rutiere, în termenul indicat în cuprinsul solicitării, datele de identificare ale persoanei care a condus vehiculul, prin completarea și returnarea unui formular tipizat.

• Aceste date se pot trimite doar prin Poștă?

În prezent, Poliția poate comunica solicitarea doar prin poștă (scrisoare recomandată cu confirmare de primire). Pe viitor, aceasta ar putea fi transmisă și electronic, prin e-mail, dacă proprietarul sau deținătorul mandatat al vehiculului a ales această opțiune.

• Când se consideră îndeplinită obligația comunicării?

Obligația se consideră îndeplinită dacă în termenul solicitat se comunică numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința, numărul și seria actului de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, și seria și numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent.

• De la ce dată se ia in calcul perioada în care sunt obligat să trimit informațiile?

Termenul prevăzut în notificare pentru transmiterea datelor solicitate este fixat de emitent și se calculează de la data comunicării, adică de la data ștampilei de primire a oficiului poștal de destinație, respectiv data recepționării mesajului electronic de notificare.   

• Ce se întâmplă dacă nu trimiți datele șoferului care a condus mașina?

În cazul necomunicării datelor în termenul stabilit sau a comunicării de date inexacte ori   incomplete, proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul i se va aplica sancțiunea contravențională maximă prevăzută pentru persoanele fizice, adică 9-20 puncte amendă.

• Cum se procedează în situația mașinilor care sunt înmatriculate în alte state? Dar când șoferii sunt străini ori au permisul de conducere emis în altă țară?

Când este depistată o abatere săvârșită cu un vehicul înmatriculat în altă țară, procedura se aplică în mod similar, datele colectate fiind transmise prin canale securizate către autoritățile competente din țara în care este înregistrat vehiculul, potrivit mecanismului de cooperare transfrontalieră prevăzut de Directiva (UE) 2015/413 privind schimbul de informații între statele membre referitor la încălcările normelor de circulație. Acest mecanism face ca Sistemul e-Sigur să fie eficient și în cazul vehiculelor înmatriculate în străinătate, respectiv al șoferilor străini sau cu permis eliberat de alte state.

• Mai poți plăti amenda în decurs de 15 zile, cu reducere de 50%, cum se întâmplă la o amendă sancționată pe loc?

Da, sancțiunile aplicate ca urmare a constatării prin Sistemul e-Sigur beneficiază de posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal.

• Ce se întâmplă dacă din diferite motive nu am putut lua la cunoștință de notificare și nu am răspuns acesteia?

Dacă notificarea conține erori sau din motive independente de voința sa, bine întemeiate și probate, proprietarul sau deținătorului mandatat al vehiculului nu a primit notificarea ori s-a aflat în imposibilitate reală, fortuită, de a răspunde, procesul verbal prin care a fost sancționat pentru necomunicarea datelor poate fi contestat în termen de 15 zile de la primire, la Judecătoria în a cărei rază teritorială s-a constatat fapta sau la Judecătoria în zona căreia domiciliază contravenientul. 

Concluzionând, putem spune că Sistemul e-Sigur reprezintă un salt tehnologic major în eforturile de modernizare a siguranței rutiere în România. Prin monitorizarea continuă a traficului, identificarea timpurie a comportamentelor riscante și aplicarea automată a sancțiunilor, acest sistem asigură un mediu rutier mai sigur pentru toți participanții, contribuind la reducerea numărului și consecințelor accidentelor de circulație.

Consultant: TATUC Costin

Mulți posesori ai permisului de conducere se consideră șoferi buni pentru că sunt, zic ei, experimentați. În realitate, aceasta este o apreciere superficială,  care se bazează doar pe perioada de timp care a trecut de când au obținut permisul, în loc să se bazeze pe criterii obiective

Pe scurt, experiența la volan nu se referă doar la timpul petrecut în spatele volanului, ci implică un cumul de abilități, cunoștințe și competențe dobândite prin conducerea unui vehicul. Aceasta permite unei persoane să gestioneze eficient diverse situații de trafic, să anticipeze și evite pericolele și să conducă într-un mod mai eficient și ecologic.

Experiența la volan este influențată de o serie de factori, printre care durata și frecvența conducerii, distanțele parcurse, diversitatea condițiilor de conducere, tipul și caracteristicile vehiculului condus, precum și perfecționarea continuă a cunoștințelor teoretice și a abilităților practice prin cursuri de conducere defensivă.

De asemenea, istoricul incidentelor rutiere și modul în care au fost gestionate acestea pot oferi lecții valoroase pentru dezvoltarea experienței unui șofer. Stilul de conducere și atitudinea în trafic, incluzând prudența, vigilența, respectarea regulilor și gestionarea stresului, sunt de asemenea componente esențiale ale experienței la volan, contribuind la siguranța rutieră și la prevenirea accidentelor.

Fără a ține cont de aceste aspecte, continuăm să credem că suntem experimentați doar pentru că avem permis de mai mulți ani. Uităm cât de important este modul în care am acumulat această experiență în trafic, cât de corect ne-am comportat la volan în anii care au trecut de când am obținut permisul de conducere. Este greu de apreciat, pentru că mulți dintre noi am cedat adesea tentației de a copia comportamentul celor care „se descurcă”. Suntem mai tot timpul grăbiți și nu păstrăm distanța. Semnalizăm tot mai rar schimbările direcției de mers, ne încadrăm cum ne vine la îndemână pentru a efectua viraje și ne avântăm în interesecții tăind fața altora, crezând că avem timp sau loc să trecem. Forțăm cu ușurință trecerea pe culoarea galbenă a semaforului electric, riscând blocarea intersecțiilor și facem slalom printre pietoni. Din nefericire, exemplele pot continua. Este clar că o asemenea „experiență” nu este una cu care să ne mândrim, dar o contabilizăm rapid când vine vorba.

Cu toate acestea, ceea ce contează cu adevărat este acumularea unei experiențe de conducere corecte. Un bun șofer se caracterizează printr-o combinație de abilități tehnice, cunoștințe, atitudini și comportamente care contribuie la siguranța, eficiența și confortul pe drum. Iată câteva trăsături esențiale ale unui bun șofer:

• îndemânare (control precis și corect al vehiculului);
•  cunoașterea și respectarea strictă a regulilor de circulație (un aspect important fiind actualizarea informației privind modificările survenite în materie);
• folosirea corectă a sistemelor de siguranță (centuri de siguranță, airbag-uri, tetiere);
• atenție și concentrare asupra drumului și a condițiilor de trafic, respectiv asigurare prin utilizarea oglinzilor și verificarea constantă a punctelor moarte;
• anticiparea mișcărilor celorlalți participanți la trafic și adaptare rapidă la condițiile ivite;
• păstrarea calmului, evitarea panicii și reacție rapidă în situații neprevăzute;
• respect și considerație pentru ceilalți participanți la trafic, mai ales față de cei vulnerabili;
• conducere economică, pentru a reduce consumul de combustibil și emisiile poluante;
• grijă pentru întreținerea și starea tehnică a mașinii și pentru încheierea asigurărilor utile în caz de accident (R.C.A. și CASCO).

Un bun șofer nu se concentrează doar pe propria siguranță și pe cea a pasagerilor săi, ci contribuie activ la crearea unui mediu de trafic mai sigur și mai fluent pentru toți cei care participă la trafic.

Pe de altă parte, pentru a te considera un șofer experimentat nu este suficient să trecă mulți ani de când ai obținut permisul, ci să fi condus cât mai mult, în condiții variate și foarte important, în mod corect.

Consultant: Costin TĂTUC

În ultimul timp, atenția publicului a fost atrasă de apariția unor noi modificări ale legislației rutiere. Subiectul a fost preluat de majoritatea mijloacelor de informare în masă, care au încercat, în mod sintetic, să prezinte aspectele cele mai importante. În încercarea de a atrage atenția, unii jurnaliști sau formatori de opinie au anunțat chiar că s-a modificat „Codul rutier”. În realitate, această exprimare inexactă a persistat de-a lungul anilor. Deși poate suna bine și atrage atenția publicului, nu este corectă din punct de vedere juridic.

În prezent, în țara noastră există o legislație rutieră compusă din două acte normative distincte: Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare și respectiv Regulamentul său de aplicare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, cu modificările și completările ulterioare. Practic, nu este vorba de un cod juridic propriu-zis.

Un Cod Rutier ar fi o lege care ar reuni atât dispozițiile cuprinse în OUG 195/2002 (care ar constitui partea generală), cât și prevederile Regulamentului de aplicare (echivalentul părții speciale), unificând, și clarificând astfel reglementările privind circulația pe drumurile publice. Cu toate că în Parlament s-a lucrat mai bine de un deceniu la proiectul unui asemenea cod, din păcate nu s-a reușit adoptarea lui.

Întrucât legea nu este perfectă, dar este perfectibilă, asistăm la intervenții frecvente asupra legislației rutiere. Astfel, în numai 2 ani și jumătate (în intervalul ianuarie 2022 – iunie 2024), au fost adoptate si publicate nu mai puțin de 28 de acte normative care au modificat OUG 195/2002, unele dintre acestea aducând schimbări majore. Printre aceste modificări se numără și: incriminarea conducerii agresive (mai multe detalii regasiti aici), înăsprirea regimului sancționator pentru anumite fapte ce pun în pericol grav siguranța rutieră, introducerea posibilității constatării unor abateri pe baza sesizării participanților la trafic care prezintă înregistrări video surprinse în mod nemijlocit și întâmplător, etc..

Poate că ritmul acestor modificări pare foarte ridicat, în medie, aproape o modificare pe lună. Să nu uităm, însă, că aceste modificări sunt implementate din necesitatea obiectivă de a avea un cadru legislativ flexibil și adaptabil, capabil să răspundă în mod eficient provocărilor și schimbărilor continue din domeniul transportului și siguranței rutiere. În plus, în contextul integrării europene sau al acordurilor internaționale la care suntem parte, legislația rutieră națională trebuie modificată pentru a fi în conformitate cu standardele și reglementările internaționale.

Obiectivele modificărilor vizează, în principal:

– corectarea și clarificarea unor aspecte legislative ambigue sau învechite care pot duce la interpretări greșite sau aplicări incorecte;

– creșterea gradului de siguranță rutieră, în vederea reducerii numărului și consecințelor accidentelor de circulație;

– asigurarea fluenței traficului, pentru o mobilitate corespunzătoare;

– protecția mediului, cu scopul reducerii emisiilor poluante și promovarea transportului ecologic;

– introducerea unor sancțiuni mai adecvate pentru diverse încălcări ale legislației rutiere;

– eficientizarea procedurii constatarii și aplicării sancțiunilor pentru încălcările regulilor de circulație.

Indiferent de natura și motivul modificărilor survenite, participanții la traficul rutier, în special conducătorii de vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere, au obligația de a-și actualiza cunoștințele legislative  și de a se conforma noilor prevederi.

De aceea, este foarte important ca informarea asupra textului de lege să fie temeinică și completă, din surse oficiale – preferabil website-urile instituțiilor (de exemplu, https://legislatie.just.ro/), sau aplicații legislative autorizate.

Chiar dacă vă este greu să găsiți timpul necesar unei lecturi detaliate a noutăților legislative, siguranța dvs. și a celor dragi merită efortul!

Atenție! Simpla parcurgere a sintezelor lansate pe internet, sub forma de materiale scrise sau clipuri video, nu este în măsură să garanteze accesul la o informație completă și de calitate.

Pentru aprofundarea cunoștințelor, puteți participa la cursuri de conducere defensivă ori seminarii organizate de școli de șoferi sau organizații de siguranță rutieră. De asemenea, vă puteți verifica periodic nivelul de cunoaștere a normelor rutiere folosind aplicații mobile și resurse online autorizate care oferă teste și chestionare actualizate privind regulile de circulație (spre exemplu https://www.e-drpciv.ro/ ).

Rețineți! Numai prin actualizarea constantă a cunoștințelor dvs. privind regulile de circulație și respectarea lor întocmai, veți putea conduce în siguranță! Veți contribui, astfel, la un trafic rutier mai sigur pentru dvs. și pentru ceilalți.

CONSULTANT: Costin TĂTUC

În ultimul timp,  camerele de bord devin un accesoriu tot mai popular printre șoferi. Aceste dispozitive de înregistrare video, montate în interiorul mașinii, de obicei pe parbriz sau pe bord, oferă numeroase facilități, fiind capabile să  filmeze în permanență când vehiculul este în mișcare. Camerele de bord pot supraveghea și interiorul mașinii sau partea din spatele acesteia.

Camerele de bord sunt echipate cu lentile cu unghi larg pentru a capta un câmp vizual extins, acoperind o arie mare din drum și din împrejurimi și oferă înregistrări video de înaltă calitate (full HD și chiar 4K). Majoritatea camerelor de bord au microfoane integrate pentru a înregistra sunetul din interiorul vehiculului și oferă conectivitate Wi-Fi sau Bluetooth pentru a permite descărcarea rapidă a înregistrărilor pe un smartphone sau un alt dispozitiv. Aceste facilități fac din camerele de bord și un instrument util pentru a înregistra călătorii și aventuri în locuri pitorești.

Foarte important este că înregistrările video ale camerelor de bord reprezintă indicii clare și obiective în cazul producerii unui accident sau incident rutier, ajutând la stabilirea vinovăției și la soluționarea disputelor. Totodată, ele pot fi folosite ca probe în cadrul procesului penal, cu condiția încuviințării judecătorului.

În plus, camerele de bord încep să joace un rol important în creșterea siguranței rutiere, ajutând la combaterea conducerii agresive. Conform legii, un polițist rutier poate sancționa comportamentul agresiv la volan bazându-se pe sesizările altor participanți la trafic. Dacă aceștia surprind în mod întâmplător astfel de manevre într-o înregistrare video, aceasta poate fi folosită ca probă.

Pentru a fi luată în considerare, sesizarea trebuie să conțină în mod obligatoriu datele de identificare – nume, prenume și cod numeric personal, datele de contact – număr de telefon și adresa de corespondență, declarația pe propria răspundere cu privire la veridicitatea aspectelor percepute și a înregistrării video, data, ora, locul sau orice elemente de natură să conducă la identificarea locului unde a fost percepută și surprinsă posibila faptă contravențională, precum și semnătura și să fie însoțită de înregistrarea video.

Înregistrarea video trebuie să surprindă manevrele agresive, să indice data, ora și locul sau alte detalii care pot ajuta la identificarea locului unde s-au produs acestea. De asemenea, este necesar să se vadă vehiculul implicat și numărul său de înmatriculare sau înregistrare. În plus, semnalizarea rutieră relevantă pentru constatarea contravenției trebuie să fie vizibilă în filmare.

Pentru a preveni eventuale abuzuri, sesizarea se clasează de către poliția rutieră competentă, fără altă formalitate, atunci când se constată că aceasta nu cuprinde elementele necesare, nu este formulată de un participant la trafic, persoana care a formulat sesizarea nu a perceput în mod nemijlocit și întâmplător manevrele agresive, sesizarea a fost transmisă la mai mult de 30 de zile de la data surprinderii manevrelor agresive, înregistrarea video lipsește ori nu cuprinde toate elementele pentru a fi utilă.

 Legea prevede că persoana care a formulat sesizarea nu a înregistrat întâmplător manevrele agresive dacă aceasta a raportat mai mult de o posibilă încălcare a regulilor de circulație pentru același vehicul într-un interval de 24 de ore sau mai mult de trei într-un interval de 15 zile.

De menționat este faptul că înregistrarea video, împreună cu sesizarea, se păstrează pentru o perioadă de 1 an de la data sesizării, cu excepția situațiilor în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare, caz în care acestea urmează regimul probelor. La împlinirea acestui termen înregistrările se distrug, prin proceduri ireversibile.

Poliția rutieră asigură confidențialitatea datelor cu caracter personal ale participantului la trafic ce a formulat sesizarea, acestea urmând a fi puse la dispoziție, la cerere, exclusiv organelor de verificare și control sau organelor judiciare, după caz.

Conștientizarea faptului că sunt înregistrați poate descuraja șoferii cu înclinații la comportamente periculoase, cum ar fi condusul agresiv, neacordarea priorității de trecere, viteză excesivă, forțarea depășirilor și alte încălcări ale regulilor de circulație. Pe baza acestui principiu, pentru eficientizarea modului de impunere a legii, Poliția Română primește de la administratorii drumurilor publice de interes județean și local, automat, prin intermediul unor sisteme de comunicații securizate, semnalări care privesc prezența în trafic a unor vehicule căutate potrivit legii, sau care au încălcat normele de circulație pe drumurile publice privind:

– limita maximă admisă de viteză pentru categoria de vehicul pe un anumit sector de drum;

– interdicția sau restricția de a conduce un vehicul pe o bandă a sensului de deplasare;

– semnificația culorii roșii a semaforului;

– trecerea la nivel cu calea ferată;

– interdicția de a adopta un comportament agresiv în conducerea vehiculelor pe drumurile publice;

– depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată.

În concluzie, camerele de bord încep să joace un rol important în îmbunătățirea siguranței rutiere prin descurajare, educare și documentarea incidentelor, contribuind astfel la reducerea accidentelor și a comportamentelor periculoase în traficul rutier. Așadar, camerele de bord nu sunt doar un accesoriu util, ci un aliat valoros în crearea unui trafic mai sigur și responsabil.

CONSULTANT: Costin TĂTUC

Fie că ați trecut deja cu brio examenul auto, sau că aveți în plan să vă luați carnetul în viitorul apropiat, este important să luăm în calcul o serie de pași de urmat înainte de a începe, propriu-zis, șofatul cu acte în regulă, ținând cont și de câteva măsuri responsabile de prevenție în situații mai puțin favorabile.

1. Va fi nevoie de o asigurare RCA. Aceasta este obligatorie pentru toate vehiculele înmatriculate și înscrise în circulație

Dar ce este asigurarea RCA? RCA este prescurtarea de la „Răspundere Civilă Auto”. Este un tip de asigurare obligatorie în majoritatea țărilor, inclusiv în România. Scopul principal al unei polițe RCA este de a proteja proprietarii de vehicule împotriva răspunderii financiare în cazul în care provoacă daune materiale sau vătămări corporale altor persoane sau proprietăți în timpul utilizării vehiculului. De asemenea, polița RCA îi protejează financiar inclusiv pe pasagerii din autovehiculul condus de șoferul care a provocat accidentul – membrii familiei, prietenii etc.  De aceea, încheierea unei asigurări RCA reprezintă o alegere extrem de importantă și este esențial să alegem servicii de calitate, pentru un plus de siguranță în situația nefericită a unui accident rutier.

Pe lângă faptul că circulația legală pe drumurile publice se face doar având această poliță, proprietarii de vehicule trebuie să aibă asigurarea RCA și pentru că se pot acorda despăgubiri în bani pentru:

• vătămările corporale sau deces, inclusiv pentru prejudiciile morale suferite de terți;
• pagubele materiale rezultate din accident, cum ar fi avarierea altor bunuri, de exemplul alt vehicul;
• pagubele rezultate din lipsa de folosință a vehiculului aparținând terțului păgubit – persoana prejudiciată, care a fost avariat de vehiculul condus de vinovat;
• cheltuielile de judecată plătite de către terțul păgubit, în cazul în care se ajunge la un proces iar acesta are câștig de cauză;
• cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat aparținând terțului păgubit.

Potrivit legislației în vigoare, limitele de despăgubire RCA sunt următoarele:

• 6.434.740 lei/accident pentru pagube materiale;
• 31.926.210 lei/accident pentru vătămări corporale și deces.

IMPORTANT: Potrivit legislației în vigoare, circulația pe drumurile publice cu o mașină fără a deține o asigurare RCA valabilă se sancționează cu amendă cuprinsă între 1.000-2.000 de lei și cu retragerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare/înregistrare până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. În acest caz, polițistul rutier eliberează conducătorului de vehicul o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație.

2. Se recomandă și asigurarea CASCO, pe lângă cea RCA. Aceasta oferă o gamă mai largă de clauze care pot fi acoperite comparativ cu asigurarea RCA, dar este facultativă

Asigurarea CASCO (acronim al cuvintelor din limba engleză “Casualty” și “Collision”, care înseamnă “avarii” și “coliziuni”) permite acoperirea daunelor produse la autovehiculul propriu în urma unui accident, indiferent dacă acesta s-a produs din vina personală sau din cauze externe.

Nu există un set standard de riscuri asigurate printr-o poliță CASCO, fiecare companie de asigurări oferind propriul produs. Cu toate acestea, există o serie de riscuri incluse în oferta majorității societăților de asigurări, precum:

• Avarii (ciocniri, zgârieturi, lovituri, răsturnări, căderi în apă sau prăpastie, căderea unor corpuri străine pe mașină, incendiere);
• Acte de vandalism (pagube produse de răuvoitori, chiar dacă nu sunt identificați);
• Fenomene naturale (cutremur, inundație, grindină, avalanșă, alunecare de teren, trăsnet);
• Furt (total sau parțial – părți componente ale autovehiculului – precum și tentativa de furt).

Știați că…

Cea mai mare daună platită în anul 2022 pentru o asigurare CASCO a fost de aproximativ 600.000 de lei (120.000 euro)?

Pe scurt, achiziționarea asigurării CASCO reprezintă o metodă înțeleaptă de protecție a investiției în vehicul, dar și o acoperire mai cuprinzătoare în caz de daune.

3. “Amiabila” – aplicația care îți face viața mai ușoară, prin digitalizarea formularului de constatare amiabilă în caz de accident

Aceasta este o soluție digitală care facilitează gestionarea și rezolvarea rapidă a accidentelor auto în România. Aplicația oferă o alternativă modernă și eficientă la procesul tradițional de completare a constatării amiabile în cazul unui accident auto. Poate fi descărcată gratuit de pe Google Play sau App Store, fiind conectată la toți asiguratorii RCA din România.

Iată câteva dintre aspectele importante de reținut despre aplicația Amiabila:

• Constatarea amiabilă se completează digital, dar „Amiabila” nu înlocuiește formularul de constatare amiabilă disponibil pe suport de hârtie, acesta fiind în continuare distribuit de asigurători și intermediari;
• Comunicare îmbunătățită – aplicația oferă un mediu sigur și privat pentru comunicarea între părțile implicate în accident, permițându-le să discute și să negocieze soluții în mod eficient;
• Scanare documente – cu ajutorul tehnologiei OCR (Recunoașterea Optică a Caracterelor), câmpurile cu date personale se completează automat printr-un simplu scan al documentelor;
• Poți adăuga în aplicație mai multe vehicule și, pentru fiecare, se poate atașa polița RCA; de asemenea, se pot seta remindere pentru când expiră ITP-ul, Rovinieta, Polița CASCO și se poate iniția chiar și un contract de vânzare-cumpărare având ambele opțiuni: fie de vânzător, fie de cumpărător.

Prin respectarea acestor sfaturi și prin folosirea instrumentelor disponibile, șoferii începători pot gestiona mai eficient aspectele administrative și preveni potențialele dificultăți în cazul unui accident auto. Este important să acordăm o atenție sporită prudenței la volan și le dorim tuturor conducătorilor auto să fie responsabili și informați!

actualizat noiembrie 2025

Mai multe detalii puteți afla din Ghidul de mai jos.

DESCARCĂ GHIDUL

Permisul de conducere a devenit o necesitate stringentă a zilelor noastre. Nevoia acută de mobilitate sporită, în interes personal sau de serviciu, a făcut ca acest document să devină un element obligatoriu în C.V.-ul oricărui tânăr. Mai mult, posibilitatea conducerii unor vehicule din categoriile AM, A1 și B1, încă de la vârsta de 16 ani, este în prezent foarte atractivă și accesibilă. Iată opțiunile pe care le au la dispoziție cei mai tineri șoferi:

• Categoria de permis AM permite conducerea pe drumurile publice a scuterelor / mopedelor, a căror viteză maximă prin construcție este mai mare de 25 km/h, dar nu depășește 45 km/h. Aceste modele sunt echipate cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 50 cm³.
• Cu categoria A1 se pot conduce motocicluri cu cilindree de maximum 125 cm³, cu puterea maximă de 11 Kw, un raport putere/greutate de maxim 0,1 Kw/kg și tricicluri cu motor cu puterea maximă de 15 Kw.
• În fine, cu permis categoria B1 se pot conduce vehicule cu patru roți (cvadricicluri), acționate cu motoare cu ardere internă sau motoare electrice, a căror masă proprie este cuprinsă între 400-550 kg, având o putere maximă ce nu depășește 15kw.

Procedura de școlarizare și de examinare pentru obținerea acestor categorii este similară cu cea valabilă în cazul categoriilor „mai puternice”. În timpul pregătirii, se impune însă un efort suplimentar pentru a-i determina pe foarte tinerii elevi să conștientizeze riscul rutier și să adopte o conduită preventivă în trafic, respectiv un stil de conducere defensiv.

Implicarea în accidente grave – Un risc semnificativ pentru șoferii începători

Ținând cont de concluziile desprinse din statisticile Poliției rutiere, care arată că cel mai mare risc de implicare în accidente grave de circulație se înregistrează în primii doi ani de la momentul obținerii permisului de conducere, ar trebui ca efortul educativ să fie continuat de familie și apropiați.

Motivele sunt simple − Imaturitatea, lipsa unor abilități și a experienței în trafic, alături de tentația vitezei și de faptul că atenția le este distrasă ușor, fiind dependenți de dispozitive de comunicare și anturaj, îi fac pe șoferii foarte tineri vulnerabili.

Modelarea comportamentului rutier al tinerilor este o muncă anevoioasă și de durată, care necesită răbdare și tact. Să nu uităm că avem de-a face cu adolescenți, care sunt adesea dificili. Aceștia au tendința de a respinge autoritatea, acceptă cu greu lucrurile impuse și au tendința de a încalca regulile cu ușurință.

Cheia succesului în acest demers este comunicarea. Subtil dar constant, fără a agasa și fără duritate, ci calm și argumentat. Să nu uităm că și noi am fost foarte tineri și că nici nouă nu ne picau bine reprizele de cicăleală sau ieșirile furioase ale celor mai în vârstă, chiar dacă erau bine intenționate.

De aceea, cu tact și empatie, trebuie să-l facem pe foarte tânărul șofer să înțeleagă că greșelile în trafic pot avea consecințe grave, tragice uneori, care pot marca definitiv viețile celor implicați. Că majoritatea abaterilor comise nu sunt greșeli întâmplătoare, ci sunt de fapt alegeri personale făcute sub imperiul grabei, neatenției sau oboselii, factori de risc pe care orice șofer responsabil trebuie să-i evite.

Ar mai trebui să explicăm că traficul rutier nu este o competiție, pentru că important este cine ajunge la destinație în condiții de siguranță și nu cine ajunge primul. De asemenea, ar trebui să îndemnăm proaspătul șofer să se documenteze și să înțeleagă rolul, modul de funcționare și limitele sistemelor de siguranță active și pasive care echipează acum orice autovehicul, pentru a avea o imagine clară și realistă a beneficiilor acestora.

În fine, putem stabili împreună câteva reguli clare, care respectate în mod constant asigură deplasarea în siguranță:

• Fără alcool, droguri, medicație psihoactivă sau oboseală la volan;
• Numărul pasagerilor nu trebuie să depășească numărul de locuri al mașinii;
• Folosiți întotdeauna centura de siguranță și cereți acest lucru și pasagerilor;
• Păstrați-vă atenția concentrată la drum și mâinile pe volan, tot timpul;
• Respectați cu strictețe normele rutiere;
• Nu folosiți telefonul în timp ce conduceți – pentru a vorbi / tasta opriți într-un loc sigur;
• Respectați limitele de viteză și păstrați distanța;
• Păstrați-vă calmul și luați decizii inteligente.

Încrederea joacă un rol important în relația cu un adolescent. De aceea, putem conveni împreună la crearea unui sistem de penalități, de tip bonus / malus, în caz de sesizare a nerespectării regulilor.

Atunci când există îngrijorări justificate însă, cum ar fi identificarea unor înclinații spre exces de viteză sau comportament agresiv, se poate apela la ajutorul tehnologiilor moderne de monitorizare (camere de bord sau aplicații specializate), pentru a interveni și a lua măsuri adecvate din timp.

Educația rutieră începe de la vârste cât mai fragede, pentru un viitor în siguranță pe șosele!

Consultant: Costin TĂTUC

Aproape fiecare dintre noi se consideră un șofer bun. Cel mai întâlnit motiv este că reușim să ne descurcăm ușor în traficul actual, din ce în ce mai haotic și aglomerat. Apoi, ne fundamentăm opinia pe faptul că, în ultimul timp, nu am fost implicați în accidente. Nu ținem cont că, de multe ori, am fost salvați de accident datorită prezenței de spirit de care au dat dovadă partenerii noștri de trafic. În fine, ne credem buni pentru că nu am fost sancționați, dar nu luăm în calcul că la noi nu există încă sisteme automate de constatare a abaterilor, așa cum sunt în alte țări, scăzând astfel probabilitatea de a fi amendați.

În acest context, ar trebui să realizăm că a ne „strecura” în trafic este o abilitate care trebuie dublată de anumite trăsături de caracter și personalitate pentru a constitui cu adevărat o calitate.

Un șofer bun are o atitudine potrivită, indiferent de schimbările și provocările care se ivesc în trafic. El va acționa preventiv și va rămâne calm și tolerant în toate situațiile. Va analiza cu luciditate contextul și va lua decizia optimă, acționând eficient pentru a înlătura pericolul. Un șofer bun va fi stăpân pe el, nu va intra ușor în panică și nu se va lăsa influențat cu ușurință de către cei care-l însoțesc.

În același timp, un șofer bun va fi conștient de obiceiurile sale proaste și se va strădui constant să le depășească. Totodată, va accepta că întotdeauna există ceva de învățat, chiar dacă a parcurs deja sute de mii de kilometri. Nimeni nu este perfect, așa că întotdeauna putem învăța din propriile greșeli și din greșelile altora.

Apoi, un șofer bun este amabil cu ceilalți utilizatori ai drumului. Coexistă liniștit cu toți ceilalți parteneri de trafic, pietoni sau utilizatori de vehicule cu două roți ori atelaje. Agitația, nerăbdarea și nervozitatea pot avea consecințe dezastruoase. Un șofer care realizează și acceptă că trebuie să împarți drumul cu alții, care acționează și reacționează în consecință, va fi nu numai un șofer mai bun, ci și un șofer mai sigur.

Îndemânarea este o altă calitate importantă. Un șofer care manevrează vehiculul corect, lin și fluent, fără șocuri, este un șofer bun. El induce mult mai puțin stres asupra mecanicii unui vehicul, evitând astfel uzuri inutile și defecțiuni costisitoare. Mai mult, adoptând un stil de conducere defensiv, un șofer bun va recunoaște și reacționa corect la situațiile potențial riscante înainte ca acestea să degenereze în adevărate pericole de accident.

A fi vigilent și conștient de ceea ce se întâmplă în jur sunt alte calități ale unui șofer bun. În plus, el trebuie să anticipeze ce vor face ceilalți participanți la trafic. Un bun șofer trebuie să observe și să analizeze rapid indiciile pe care le vede în jur: pietoni pe cale să traverseze, copii care se joacă pe trotuar, apă sau obiecte de pe suprafața drumului sau animale fără stăpân. Toate acestea sunt semne care oferă informații în raport de care trebuie să acționeze proactiv pentru a evita un posibil accident. Cunoașterea cauzelor de distragere a atenției și recunoașterea semnelor oboselii permit unui șofer bun să fie mai conștient de cum să evite sau să minimizeze aceste riscuri. Un șofer bun își cunoaște și limitările fizice, mentale și emoționale și știe cum să le depășească.

De asemenea, cunoscând abilitățile și performanțele, respectiv limitele vehiculului condus, un șofer bun va putea gestiona eficient situații potențial periculoase. Cunoașterea amănunțită a dotării autovehiculului cu sisteme de siguranță activă și pasivă, a modului de funcționare a acestora și a cerințelor necesare pentru acțiunea lor eficientă, sunt absolut necesare. La fel de important este de știut că un șofer bun este acela care conduce astfel încât să nu fie nevoie ca sistemele de siguranță să intervină.

Până la urmă, trebuie să realizăm că un șofer bun nu este neapărat persoana cu cele mai rapide reflexe, vederea cea mai ageră și talentul unui pilot de curse. Un șofer bun este orice persoană care înțelege că în trafic, pe lângă drepturi avem și responsabilități și că suntem obligați să respectăm legea, pe ceilalți și regulile rutiere privind conduita preventivă și atitudinea defensivă.

Fiecare dintre noi poate deveni un șofer mai bun. Trebuie doar să vrem și să ne străduim. Succes!

Consultant: Costin TĂTUC