Zilnic, posturile de radio şi televiziune difuzează ştiri privind accidente de circulaţie, uneori într-o manieră simplă, sumară, alteori în breaking news-uri rasunătoare, încercând să tragă un semnal de alarmă asupra acestui fenomen aducător de suferință, cu care se pare însă că ne-am obișnuit să conviețuim fără a-i da prea mare importanță.

Trecând peste modul mai mult sau mai puţin spectaculos în care presa editează ştirile despre aceste evenimente, ne punem, în mod firesc, întrebări legate de cauzele accidentelor şi modalităţile în care acestea puteau fi prevenite sau, în caz contrar, cum ar fi putut fi diminuate consecinţele, pentru că nu-i puţin lucru să salvezi o viaţă, ori să scapi cu răni uşoare în locul unei vătămări grave.

Statisticile poliției arată ca principale cauze ale accidentelor grave de circulație produse la nivel național sunt: indisciplina rutieră a pietonilor (cca. 19% din total), neacordarea prioritatii de trecere vehiculelor și pietonilor, respectiv viteza (ambele cu aproape 18%).

Mulți privesc cu indiferență aceste cifre reci considerând că lor nu li se poate întâmpla un accident grav pentru că traversează adesea neregulamentar, depășesc frecvent limita legală de viteză ori se strecoară „la mustață”, tăind cu usurință calea partenerilor de drum și nu li s-a întâmplat nimic. Această percepție eronată nu ține cont de proverbul care spune că ulciorul nu merge de multe ori la apă și nici de zicala automobilistică potrivit căreia accidentul se va produce întotdeauna în oricare din kilometri care urmează, indiferent de numărul celor deja parcurși. Înțelepciunea populară confirmă astfel o realitate simplă: accidentul se produce atunci când, în mod aleator, la un moment dat se suprapun mai multe cauze și împrejurări favorizante, determinând evenimentul cu deznodământ dramatic.

Practic, săvârșirea unei abateri considerată măruntă, ca urmare a obșnuinței de a o comite, suprapusă cu contextul unor condiții meteo-rutiere potrivnice, la care se adaugă starea de oboseală, atitudinea inadecvată a unor parteneri de trafic, viteză neadaptată și o clipă de neatenție, adesea cauzată de desfășurarea unor activități care ne distrag (folosirea telefonului mobil, consumul de băuturi sau alimente, etc.), reprezintă „rețeta” comună a accidentelor rutiere grave.

În același timp ne-am obișniut să subevaluăm riscul rutier, considerând că dacă greșim cu măsură, moderat, nu este nicio problemă. Ce dacă rulăm cu 20 de km/h peste limita legală de viteză? Contribuim la creșterea fluenței și prevenim ambuteiajele! Din păcate, nu luăm în calcul că în cazul unei frânări de urgență spațiul de oprire va fi mult mai mare, făcând diferența majoră între a putea evita un pieton neatent și a-l lovi cu putere, provocându-i leziuni grave sau chiar moartea. Necazul este că la fel gândim și când transportăm copii ținându-i în brațe, fără a-i asigura în dispozitive de retenție adecvate (scaune pentru copii), crezând că brațele noastre îi pot proteja eficient în caz de impact. Nici nu realizăm că un impact petrecut la o viteză de numai 50 km/h amplifică greutatea copilului de până la 30 de ori, făcându-l imposibil de reținut chiar și în cazul unor brațe bine antrenate. Și exemplele pot continua…

Dincolo de aspectele de ordin legal rămâne deschisă dicuția privind cauzalitatea accidentelor grave, context în care ne punem întrebarea: în economia producerii unui accident de circulație, care este procentul de contribuție al necunoașterii sau nerespectării asumate a normelor rutiere, al ușuriței, neglijenței, natenției sau al hazardului? Dumneavoastra ce parere aveti?

Iată de ce în cadrul acestei rubrici, în articolele viitoare, vom dezbate aceste aspecte, făcând referire la accidente reprezentative produse în ultima perioadă.