Pe zi ce trece, traficul se transformă într-un scenariu de film de acțiune, dar nu într-unul cu final fericit. Indisciplina la volan nu mai e doar o excepție, ci o regulă pe șoselele țării. Fiecare zi ne aduce o avalanșă de incidente: circa 13 accidente grave, 5 vieți pierdute și 12 persoane rănite grav. Și nu se oprește aici – zilnic, au loc aproape 1000 de coliziuni care se soldează doar cu daune materiale.
Cazurile de accidente rutiere sunt omniprezente în știrile zilnice, dar, paradoxal, au pierdut capacitatea de a impresiona publicul. Deși nu există jurnal de știri fără raportări despre incidente grave de trafic, comportamentele periculoase pe drumuri nu scad. Doar accidentele deosebit de grave, cele cu consecințe neobișnuite sau implicând personalități notabile reușesc să capteze emoția publicului și să genereze discuții aprinse. În afara acestor cazuri excepționale, problema siguranței rutiere pare să fie ignorată de marea majoritate.
Cauzele acestei situații inacceptabile sunt numeroase. Din perspectiva majorității participanților la trafic, cea mai invocată cauză este „lipsa drumurilor”. Ei se referă atât la capacitatea redusă, adesea depășită, a numeroase sectoare de drum, la semnalizarea rutieră deficitara, cât și la insuficienta dezvoltare a rețelei de autostrăzi. Este adevărat că urgentarea investițiilor pentru îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii rutiere ar duce la creșterea siguranței deplasărilor, cu o condiție, însă: respectarea strictă a normelor rutiere.
Viața ne demonstrează că, deși numărul segmentelor de autostradă a crescut, cumulând la nivel național circa 1000 de km, nu știm încă să circulăm corect pe asemenea drumuri, motiv pentru care înregistrăm un nivel ridicat al riscului de accident. Pentru că ne grăbim, depășim cu mult limitele legale de viteză, nu păstrăm distanța de siguranță în mers, nu ne asigurăm corespunzător și nu semnalizăm la schimbarea benzilor, circulăm sau staționăm pe banda de urgență, nu utilizăm centura de siguranță și nu cerem tuturor pasagerilor să o utilizeze, etc.
Pe de altă parte, este invocată adesea capacitatea redusă de impunere a legislației de către poliția rutieră. Ne dorim să fie pe aproape un echipaj atunci când alții ne incomodează în trafic, când conduc agresiv sau când ne pun în pericol prin manevre hazardate. Suntem, însă, categoric împotriva controalelor rutiere, a radarelor ascunse sau montate pe mașini neînscrise. Nu vrem sisteme de supraveghere video a traficului rutier și de constatare automată a abaterilor pentru că ne convine să facem ce vrem noi pe drumurile publice. Doar suntem permanent grăbiți și ocupați și nu vrem să fim sancționați pentru faptele comise. Când suntem prinși în abatere, nu ne asumăm responsabilitatea, ci reacționăm vehement pentru că știm noi că poliția trebuie să fie vizibilă de la distanță și să facă „prevenție”, nu să dea amenzi.
Este adevărat că, în prezent, efectivul de polițiști rutieri este subdimensionat raportat la problematica existentă, iar dezvoltarea sistemelor fixe de supraveghere trenăază de ani buni, deși tehnologia specifică este acum mai accesibilă. Cu toate acestea, eforturile poliției rutiere în vederea combaterii principalelor cauze generatoare de accident sunt constante și vizibile. La nivel național, în medie, sunt aplicate zilnic în jur de 5.000 de amenzi, dintre care aproximativ 37% sunt pentru viteză și 13% pentru neportul centurii de siguranță. De asemenea, în fiecare zi, în medie, sunt reținute circa 550 de permise de conducere pentru abateri ce pun în pericol grav siguranța rutieră, din care 230 de permise pentru depășirea vitezei cu mai mult de 50km/h, 70 pentru nerespectarea normelor privind despărțirea vehiculelor, 50 de permise pentru conducere sub influența alcoolului și 35 de permise pentru nerespectarea culorii roșii a semaforului.
Sancțiuni se aplică și, totuși, indisciplina rutieră persistă iar accidentele continuă să se producă. Ne punem firesc întrebarea: de ce? De ce unii șoferi cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani produc în fiecare zi cel puțin 2 accidente grave? De ce unii șoferi care se află în primii 5 ani de experiență la volan (indiferent de vârstă), produc zilnic cel puțin 4 accidente grave?
Răspunsul este complex și implică mai multe domenii. Educația este importantă, deopotrivă din perspectiva civică, dar și rutieră. Aici familia și școala au un rol determinant. Un exemplu parental corect suprapus pe imprimarea respectului față de lege contează foarte mult. În același timp, formarea unui comportament preventiv și responsabil în trafic ar trebui să fie un obiectiv major al instruirii. Apoi, în timpul școlii de șoferi, trebuie explicat cursanților că a dobândi doar aptitudinile și capacitatea de a manevra un autovehicul nu este suficient pentru a putea circula în siguranță în traficul actual, atât de aglomerat și complex. Este nevoie ca șoferul să-și cunoască limitele sale și ale autovehiculului condus, precum și modul în care acesta se comportă în situații limită, astfel încât să poată reacționa corect pentru a evita implicarea în accidente. Aceste abilități se obțin prin urmarea cursurilor de conducere defensivă.
În altă ordine de idei, o schimbare vizibilă în planul disciplinei rutiere este de așteptat și odată cu implementarea pe scară largă a sistemelor de supraveghere video a traficului rutier și de constatare automată a abaterilor. În această materie se impune a fi urmat modelul țărilor din Occident care au dezvoltat tehnologia încă din anii ’80. Un argument în plus este bazat pe prevederile Directivei 2011/82/UE, privind schimbul de date pentru aplicarea transfrontalieră a amenzilor pentru opt abateri ce pun în pericol grav siguranța circulației, permițând reducerea riscului rutier la nivel european.
Trebuie subliniat că, până la urmă, siguranța deplasărilor noastre pe drumurile publice depinde în mod hotărâtor de comportamentul nostru, al fiecăruia dintre noi, de modul în care înțelegem să respectăm întocmai normele rutiere, să adoptăm o conduită preventivă și un stil de conducere defensiv. Nimic nu ne împiedică să conducem regulamentar și să dăm dovadă de politețe rutieră. Poate doar obișnuința de a circula în stilul propriu, format greșit, pe baza exemplelor dăunătoare preluate cu ușurință de la alții și a principiului că merge și așa.
Chiar dacă ne va fi dificil, este necesar să ne acordăm timp suficient pentru a respecta limitele de viteză. Să spunem adio distragerilor la volan și manevrelor riscante copiate de la șoferii „descurcăreți”. Să facem din purtatul centurii de siguranță un reflex și să ne asigurăm că toți pasagerii noștri fac la fel. Să ne amintim că, deși sistemele de siguranță sunt foarte utile, ele nu pot face minuni. În final, cel mai de preț „echipament de siguranță” din mașină rămâne șoferul. Deci, să ne gândim de două ori înainte de a porni motorul!
Consultant: Costin TĂTUC
